De ce scriu aici?

Maniaci ai puterii şi controlului, oamenii şi-au inventat o lume doar a lor, construită din ierarhii din ce în ce mai artificiale şi clădită pe fundamente a căror contestare a tot fost, din varii motive, periculoasă. Sub ameninţare sau prin spălarea creierului, personajele superioare ierarhic s-au folosit de propriul prestigiu pentru a-şi proteja statutul, ceea ce încă fac. Cea mai mare parte a efortului creativ al umanităţii a fost investită în acapararea şi consolidarea puterii. Alternativele şi autorii lor au fost şterşi din memorie, arşi pe rug, diagnosticaţi cu boli psihice, ridiculizaţi, ignoraţi, discreditaţi, şantajaţi, orice ca să nu pericliteze starea de fapt. 

Una dintre pasiunile mele este observatul. Consideraţiunile cele mai reci se pot face numai de pe marginea terenului, de la distanţă mare de galeriile participanţilor. Miliarde îşi murdăresc mâinile. Noi, cei de pe margine, preferăm să ne murdărim retinele cu spectacolul grotesc din groapa cu lei şi să caracterizăm mai mult sau mai puţin obiectiv. N-am pretenţia obiectivităţii absolute. Aşa ceva nu există. Am pretenţia blocului de gheaţă. Asta sunt. Revolta din pasiune se va lovi de zidurile pe care încearcă a le doborî. 

Misiunea pe care mi-o atribui izvorăşte din libertatea gândirii fără a ţine cont de lanţurile corectitudinii politice, religiei, ataşamentului de propria specie, moralităţii dictate din exteriorul propriei persoane. N-am aşa ceva şi nici nu-mi trebuie. 

Instig la gândire, la critică, la cunoaştere, la deschidere, la tot ce se dictează că ar fi rău şi subversiv. Aminteşte-ţi, dragă cititor aflat în acord cu arhitectura lumii pe care-o populezi, că stilul în care ea a fost construită şi-a avut tinereţea subversivă în timp ce vechea orânduire îşi lepăda tencuiala aurită şi cărămizile putrede care nu mai erau capabile de a o susţine! Totul este supus criticii, totul este dubios, totul este imperfect. Totul poate fi judecat estetic, pentru că spiritul omului, şi când se hrăneşte cu raţiune, îşi face argintăria de la masă din estetică. Eşti un om cu un tablou în faţă. Tabloul este figurativ şi, totuşi, conţine în sine o expresivitate greu de înţeles. Ai citit cărţi despre el. Ţi s-a spus ce ar trebui să simţi privindu-l iar tu încerci să simţi asta. Uneori îţi şi reuşeşte. Să spunem că eu l-am cunoscut foarte bine pe pictor şi ceea ce scrie în cărţile citite de tine este o aberaţie. Bine ai venit lângă un om care face pentru tine cel mai mare act de dărnicie imaginabil: îţi oferă ocazia de a-ţi pune întrebări şi de a le da răspunsuri. 

"Gândeşte, porcule!" (Samuel Bekett, Aşteptându-l pe Godot)